Nu voi fi niciodată acea persoana care şi-ar dori alţii să fiu, chiar de va fi să plătesc preţul chinuitor al singurătăţii.
Ştiu, trăim într-o epocă în care toată lumea caută să vândă o imagine cât mai imaculată despre sine, sperând că ea va asigura buna funcţionare în societatea asta care, cu cât este mai defectă, cu atât mai multă perfecţiune pretinde.
Ei bine, eu nu caut să vând o altă imagine a mea. Asta sunt: cu bune, cu rele, cu de toate. Sunt un om cu trăiri extreme, cu greşeli, cu temeri, cu slăbiciuni şi cu rătăciri omeneşti.
Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată un om perfect, dar îmi doresc şi mă străduiesc să evoluez. Dar nu pentru a deveni un produs al lumii, ci pentru mine şi pentru acei oameni din viaţa mea, care contează cu adevărat.
Nu aspir să fiu iubit de toată lumea. Nu am încercat să par nici mai bun, nici mai uman, nici mai moral, nici mai credincios și nici mai principial decât sunt. Istoria vieţii mele cuprinde şi fapte care nu îmi fac cinste, şi alegeri proaste şi rătăciri şi greşeli omeneşti. Dar nu cred că pot fi acuzat de fapte reprobabile. Nu cred că există un om atât de imaculat încât să mă poată arăta cu degetul.
Pentru orice greşeală pe care am făcut-o, a existat o conjunctură care a dus la înfăptuirea ei. Dacă am minţit sau am tăinuit ceva, a fost pentru a mă proteja de curioşi, de indiscreţi şi de cei care, în loc să îşi trăiască propriile vieţi, caută să le trăiască pe ale altora, jucându-se de-a Dumnezeu şi manipulând destine.
Dacă am greșit cu ceva, singurul căruia i-am făcut rău a fost...MIE.
Nu datorez lumii decât respectul şi nu cred că mă poate acuza cineva de lipsă de respect. Dar nu mă voi justifica în faţa nimănui pentru alegerile mele, pentru felul în care îmi administrez viaţa şi pentru omul care aleg să fiu.
Mă puteţi înţelege sau nu, mă puteţi place sau nu, mă puteţi aproba sau dezaproba, mă puteţi iubi sau mă puteţi detesta. Mi-e totuna. Nu depind de aprecierile, aprobările şi iubirea lumii. Nu sunt avid după complimente, fiindcă acestea nu mă ajută nici să fiu mai fericit şi nici să evoluez. Complimentele şi adulaţiile nu mă iau în braţe noaptea, nu îmi alină singurătatea, nu îmi şterg lacrimile, nu mă fac să mă simt mai frumos sau mai bun atunci când, oglinda mea (conştiinţa) îmi spune că sunt urât şi nedemn de calitatea de om.
Mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, voi dezamăgi. Voi dezamăgi ori de câte ori voi alege să fiu EU şi să îmi trăiesc viaţa după bunul plac. Voi dezamăgi ori de câte ori voi refuza să fiu persoana care şi-ar dori unii să fiu. Voi dezamăgi ori de câte ori nu voi spune doar ceea ce place auzului.
Cei care mă iubesc au parte de toată iubirea și de prețuirea mea. Cei care mă detestă au parte doar de indiferența mea. Nu imi voi degrada niciodată sufletul urând pe cineva.
Purtaţi-vă cu mine aşa cum consideraţi că merit… si nu, nu mă aştept să fiţi obiectivi şi nici să vă purtaţi echitabil. Alegerea vă aparţine, iar eu nu vă judec, fiindcă nu eu sunt cel care duce povara nemulțumirilor voastre și nici cel care va plăti în locul vostru pentru faptele voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu