Am 26 de ani dar uneori mă port ca un copil. Îmi place viața, îmi plac lucrurile frumoase, oamenii frumoși și încerc să mă agăț de fiecare mărunțiș care-mi poate înveseli ziua și sufletul. Cred în frumusețea și valoarea sentimentelor pure și sincere, în gesturile făcute din inimă, în cuvintele pline de însemnătate. Îmi place să mă înconjor numai de oameni optimiști, calzi, generoși, visători, aidoma mie. Nu mi-e teamă să recunosc că uneori mi-e teamă, de singurătate, de minciuni, de răutate, de răceală, de întuneric , de lipsa curajului, de ziua de mâine. Dar, tot ce am trăit până acum, tot ce am văzut, tot ce am simțit au trezit în mine o poftă insațiabilă de viață, de fericire, de împlinire. Nu trece o zi fără ca eu să nu mă simt recunoscător pentru miile de binecuvântări din viața mea, pentru sutele de minuni și experiențe care m-au schimbat în persoana care sunt astăzi. Ador să scriu, nu are importanță ora sau locul ci ceea ce simt în momentul acela. Fiecare greșeală, fiecare pas , fiecare decizie luată mi-au maturizat gândurile și sentimentele.